Hirudoterapie

Hirudoterapia – despre întâietatea terapiei tradiţionale faţă de mijloacele medicinei convenţionale

Medicina contemporană propune o paletă aparent inepuizabilă de tratamente şi intervenţii pentru orice tip afecţiune sau boală care poate prejudicia, temporar sau permanent, organismul uman. Însă ceea ce este surprinzător este că, dacă învingem fascinaţia pentru inovaţiile medicinei convenţionale şi ne uităm înapoi la ceea ce timpul a lăsat ca tradiţii terapeutice, putem da peste o moştenire pe nedrept eclipsată de reţetarele contemporane care promit vindecarea sau ameliorarea suferinţelor noastre.

LipitoareHirudoterapia (cu varianta de hirudoreflexoterapie) este una dintre terapiile practicate în diverse spaţii culturale de secole, dar privite în prezent cu scepticism, uneori chiar cu repulsie, de către pacienţii orientaţi exclusiv către terapiile convenţionale. Hirudoterapia se bazează pe aplicarea lipitorilor în puncte strategice, cunoscute de terapeut, de pe corpul parcientului. Acţiunea lipitorilor este dublă: pe de o parte acestea extrag ceea ce în limbaj vernacular se numeşte „sânge rău”, iar pe de altă parte cedează în organism o serie de substanţe active biologic, printre care şi hirudinul.

Lipitorile nu sunt aplicate aleator, acesta fiind motivul pentru care hirudoterapia nu poate fi practicată decât de către specialişti. Topica aplicării este foarte precisă, trebuind să corespundă organului (organelor) unde este localizat focarul patologic. În genere, se vizează zone ale corpului afectate de o perturbare a microcirculaţiei sangvine. Hemoragia declanşată de înţepătura lipitorilor are rolul de a ameliora microcirculaţia până ce aceasta ajunge la un nivel normal. Acest efect mecanic de descongesionare a circulaţiei este sporit de un proces chimic de diminuare a potenţialului de coagulare prin faptul că lipitoarea eliberează în sângele pacientului hirudinul (şi celelalte substanţe active cu efect anticoagulant, antiinflamator, calmant, şi antibacterian şi de detoxifiere).

LipitoriÎn concret, aceste generalităţi privitoare la acţiunea a lipitorilor asupra organismului uman se materializează într-o gamă amplă de aplicări terapeutice. Dacă în trecut lipitorile erau folosite execlusiv pentru normalizarea presiunii sângelui (constatată adesea ca simptom al unor fenomene pe care strămoşii le expuneau în termeni de dezlegare a blestemelor sau vindecare de deochi, de unde şi proasta reputaţie a hirudoterapiei ca practică pseudoştiinţifică legată de superstiţii), în prezent acestea sunt folosite într-o gamă mult mai amplă de patologii: arterioscleroză, cardioscleroză, cerebroscleroză, varice, stenocardie, afecţiuni ale prostatei, patologii ale ochiului, tromboflebită, pentru a nu mai pomeni de hipertensiune arterială.

Mai mult, hirudoterapia şi-a dovedit virtuţile şi în ceea ce priveşte vindecarea sau ameliorarea unor afecţiuni precum paradontoza, otita, diverse forme de nefrită, hemoroizi, diverse afecţiuni ginecologice şi chiar infertilitatea, precum şi boli ale pielii (eczeme, lupus, furunculi, iritaţii). Ca un plus, hirudoterapia poate da rezultate extraordinare şi în cazul pacienţilor care, ca ultimă alternativă convenţională, au nevoie de intervenţie chirugicală, dându-le acestora şansa de a se vindeca evitând simultan proceduri atât de invazive precum chirugia.

Însă hirudoterapia nu are doar menire terapeutică. După instalarea bolilor sau după intervenţii chirugicale, şedinţele de hirudoterapie pot preveni complicaţii ale unor afecţiuni cardiovasculare şi pot grăbi procesul de recuperare postoperatorie. Lista beneficiilor de care pacienţii se pot bucura în urma acestor şedinţe este cât se poate de cuprinzătoare, depăşind cu mult exemplele citate mai sus. Dar, pe scurt, hirudoterapia este o alternativă ce merită luată în considerare: ea face redundante diverse proceduri contemporane bazate pe intervenţii invazive sau pe copleşirea organismului cu medicaţii agresive.

În plus, hirudoterapia poate fi folosită cu succes în combinaţie cu o serie de alte terapii alternative care sporesc efectele benefice ale aplicării lipitorilor. Vorbim aici în principal de acupunctură şi fitoterapie, dar asocierea cu şedinţe de fizioterapie este şi ea recomandabilă. Hirudoterapia rămâne, evident, un reper terapeutic demn de luat în considerare. Întreaga provocare a pacientului este aceea de a depăşi bariera psihologică delimitată de repulsia pe care acesta o poate simţi faţă de lipitoare.