Cristaloterapia

Despre cristaloterapie

Cristaloterapia - consideratii generale despre lectia perena a pietrelor pentru medicina subtila

"Materia este energie condensata, iar energia este materie disociata"   Gustave Le Bon

Cristaloterapia este una dintre cele mai vechi forme de terapie cunoscute. Desi omul contemporan, inchinator la altarul medicinei alopate, tinde sa ignore virtutile acestei terapii, multumindu-se sa o expedieze alaturi alte forme de terapie alternativa in registrul terapeuticilor pseudostiintifice, cristaloterapia ramane un reper decisiv pentru pacientii care, rezistand tentatiei de a venera exclusiv valorile medicinei conventionale, apreciaza ceea ce, prin traditie, a trecut testul care da cu adevarat masura valorilor autentice: testul timpului.
Diverse si numeroase izvoare istorice atesta ca in jurul cristalelor (si, prin extensie, al pietrelor "semi"-pretioase) s-au conturat de-a lungul timpului numeroase practici, dincolo de practicile terapeutice. Aceste tenologii ale sacrului, dintre cele mai variate, erau intalnite in toate civilizatiile, de la chinezi la evrei, de la vechii indieni pana la mayasi. Mintile infometate de cunoastere si intelegere ale evului mediu european s-au preocupat si ele, poate mai sporadic decat era cazul, cu traditiile raspandite de milenii in alte spatii culturale, de misterele care inconjoara pietrele. Iar faptul ca disparuta Atlantida a fost, in fond, o civilizatie construita pe cunoasterea si puterea de a manipula energia cristalelor, este si el graitor pentru ceea ce se poate realiza daca fertilul orizont al ceea ce ofera cristalele este explorat cum se cuvine.
Desigur, exemplul civilizatiei atlantilor poate fi expediat cu titlul de mit. Miturile, in fond, nu argumenteaza stiintificitatea unui domeniu. Iar faptul ca pietrele erau folosite in diverse practici (divinatorii, de contracarare a energiilor negative, de conservare a energiilor pozitive, de diagnosticare a afectiunilor, de sporire a anumitor capacitati, de tamaduire sau chiar de comunicare telepatica) nu este nici el prea convingator pentru omul care s-a inchistat in evidentele comode ale stiintei pe care i-o ofera epoca sa. Insa, dincolo de toate, se remarca un aspect: cristalele au fost intotdeauna prezente. Iar acest fapt nu poate fi ignorat.

Cristaloterapia este doar una dintre formele practicilor conturate in jurul folosirii cristalelor si al manipularii energiilor acestora. Aceasta terapie pleaca de la cateva principii de baza:
1. aparitia bolii in corpul somatic este consecinta unor perturbari la nivelul corpurilor subtile (in acest principiu este vizibila valorificarea conceptului de sanatate holistica);
2. cristalele nu sunt obiecte inerte, ci surse de energie care, intrebuintate cum se cuvine, ajuta la vindecarea organismului (in acest principiu se intrevede adeziunea la conceptia potrivit careia materia este, asa-zicand, un caz limita al energiei; cu alte cuvinte, materia este energie condensata)
Aceasta conceptie nu are nimic de-a face cu viziunile animiste; dintr-o perspectiva exagerat si neconstructiv de riguroasa, cei care fac aceasta obiectie pot vedea in animism un soi de rudiment al conceptiei in discutie, insa de la caracterul primitiv al animismului si complexitatea conceptuala a viziunii contemporane este un drum la fel de lung precum cel de la atomismul democritian la fizica cuantica din prezent.

Intr-adevar, cristaloterapia ar putea fi considerata o forma terapeutica a ceea ce s-ar putea numi medicina subtila. Pacientii dispusi sa accepte ca anatomia si fiziologia somatice sunt dublate de o anatomie si o fiziologie subtile pot intelege mult mai repede motivul pentru care cristaloterapia ramane o alternativa demna de luat in considerare. Aplicarea cristalelor potrivite pe centrele energetice care, in urma perturbarii, declanseaza instalarea suferintei in corp, poate duce la ameliorarea suferintei respective in mod considerabil. Astfel, efectele cele mai intalnite ale folosirii terapeutice a cristalelor sunt, de exemplu:
1. limitarea sau blocarea energiilor negative (oboseala, stres, depresie, frica, nervozitate, invidie etc.) care, daca actioneaza cronic, se precipita in efecte la nivel somatic;
2. potentarea fluxului de energie pozitiva (calm, concentrare, bucurie, detasare, incredere etc.) vizibila prin efecte precum piederea kilogramelor in plus, imbunatatirea calitatii pielii, renuntarea la obiceiuri nocive (fumat, consum de alcool, consum de alimente nesanatoase), dar si prin efecte multe mai spectaculoase;
3. evolutia spirituala jalonata de purificarea centrilor energetici principali (sporirea vitalitatii, a creativitatii, a capacitatii de relationare si comunicare cu semenii, regasirea respectului de sine, amplificarea interesului pentru cunoasterea de sine, sporirea compasiunii, atingerea unui nivel de intelegere care trece peste medie etc.).

Insa trebuie sa retinem un aspect esential: cristaloterapia este un complex de elemente, iar de cele mai multe ori avem tendinta de a sublinia, dintre aceste elemente, prezenta pacientului si a cristalelor in sine. Dar sa nu uitam ca terapeutul insusi este o coordonata esentiala a acestui complex dirijat, in cazurile firesti, spre vindecarea pacientului.

Terapeutul este crucial pentru deznodamantul sedintelor de cristaloterapie: el este cel care progameaza cristalele sa functioneze intr-o anumita directie, el este cel care implementeaza, asa-zicand, un anumit mesaj de vindecare acestui nucleu de energie care este cristalul. Neglijenta terapeutului, precum si eventuala sa lipsa de pricepere, pot duce la scenarii dintre cele mai nefericite: starile si gandurile sale pot impurifica fluxul de energie al cristalului, caz in care impactul asupra pacientului este cu totul altul decat cel pe care se mizeaza.

Cu alte cuvinte, una dintre primele sarcini ale pacientului este de a se asigura ca terapeutul spre care se indreapta este unul de incredere, unul care sa poata fi girat atat cu credit profesional (pacientul trebuie sa aiba incredere in expertiza, priceperea, experienta in domeniu a terapeutului), cat, poate intai de toate, cu credit moral (pacientul trebuie sa se asigure ca intentiile terapeutului nu sunt altele decat servirea pacientului, iar ca interesele personale ale terapeutului sunt lasate la o parte din sedinta de cristaloterapie).

Dar, revenind la aspectele indubitabil benefice, ceea ce trebuie cuantificat, iarasi, ca un plus la cristaloterapie este ca aceasta poate fi aplicata in combinatie cu alte terapii alternative (reflexoterapie, cromoterapie, sonoterapie, aromoterapie etc).
Recurgerea la astfel de terapii combinate rezulta, de cele mai multe ori, in beneficii uriase pentru pacient.